Când am primit primul meu aparat foto, un Nikon DSLR D3100, eram nerăbdătoare să încep să fotografiez tot ce vedeam. Fără să mă gândesc prea mult la tehnică sau compoziție, pur și simplu ridicam aparatul și făceam click. Credeam că un aparat bun este suficient pentru a face fotografii reușite. Dar realitatea mi-a arătat altceva.
Prima mea greșeală? Cum țineam aparatul în mână. Mișcările mele nesigure duceau adesea la imagini neclare, iar uneori nici nu încadram bine subiectul. Apoi, am realizat că fotografiile mele erau… brutale. Le lăsam exact așa cum ieșeau din aparat, fără să le editez sau să le îmbunătățesc în vreun fel. Nu înțelegeam de ce imaginile altora arătau atât de bine, iar ale mele păreau lipsite de viață.
Din fericire, prietenul meu m-a ghidat la început, arătându-mi câteva lucruri esențiale despre setările camerei și editare. De acolo, a fost rândul meu să învăț singură. Am început să experimentez, să citesc, să privesc tutoriale și să testez mereu ceva nou. Am descoperit că editarea nu înseamnă să schimbi complet o fotografie, ci să îi dai viață, să îi accentuezi frumusețea într-un mod subtil.
Astăzi, privesc cu drag înapoi la acele prime imagini și îmi dau seama cât de mult am evoluat. Fotografia este un proces continuu de învățare, iar fiecare greșeală de atunci m-a ajutat să devin mai bună. Și cel mai frumos lucru? Încă mai am atât de multe de descoperit!
Tu îți amintești cum ai început un lucru care te pasionează?
